„Nu faceți greșeala mea!” – Mărturia tulburătoare a unui rezident român
„Bătaie de joc, suferință, stres, lipsa de somn. Și, pe lângă toate astea, un salariu mizer.” Așa își începe mărturisirea un medic rezident din România care a ales să vorbească deschis despre realitatea cruntă din sistemul sanitar românesc.
Într-o postare sinceră și dureroasă pe platforma Reddit, tânărul medic lansează un avertisment dur pentru cei care se gândesc să urmeze Medicina: „Nu faceți greșeala mea!”
„Te distrugi pentru o diplomă care nu-ți aduce nici bani, nici respect”
„Eu nu vă înțeleg cum puteți să faceți medicina văzând situația din sistemul medical românesc. Să-ți strici 11-12 ani din viață pentru ce?” întreabă rezidentul. Mesajul său, care a devenit rapid viral în comunitatea medicală online, face referire la epuizarea cronică, lipsa unui venit decent și degradarea pasiunii care cândva i-a dat curajul să intre în acest domeniu, transmite Adevarul.
Salariul unui rezident se încadrează între 4.700 și 5.000 de lei, sumă considerată insuficientă într-un oraș universitar mare, unde doar chiria poate depăși 2.000 de lei lunar. Cu alte costuri precum mâncarea, utilitățile și transportul, nu mai rămâne nimic. „Nu ai bani de nimic. Dacă nu ai mașină, nu poți să-ți cumperi una. Dacă o ai, nu-ți permiți combustibil.”
După ani întregi de învățat pe brânci, examene, nopți nedormite și presiune constantă, rezidențiatul devine, potrivit lui, „o formă de sclavie”. Și ce e mai trist, spune el, este că viitorul nu oferă nici garanții, nici recompense: „Salariile nu vor mai crește ani de zile, iar inflația le va eroda lună de lună.”
O dezbatere fierbinte: „De ce mai faceți medicina?”
Mesajul său a generat o dezbatere amplă printre viitorii și actualii medici. Unii i-au dat dreptate imediat:
„Am ajuns în anul 6 total epuizată, în burn out. Nu aș mai avea puterea să o iau de la capăt.”
„La 18 ani nu ai cum să te gândești la toate aceste lucruri. Cu mintea de acum, nu aș recomanda medicina nici celor mai mari dușmani.”
Alții au încercat să găsească soluții de compromis:
„Țintește spre specialități care îți permit să ai și viață – dermato, radio, laborator… Unde nu ai gărzi. Gărzile te distrug.”
„Aveți dreptate. Medicina ne-a epuizat fizic și psihic. Nu e normal ca după ani de muncă să rămâi fără job, fără venit, stresat și fără perspectivă.”
Printre zecile de mesaje, o pacientă a intervenit cu o perspectivă diferită. Ea susține că a observat schimbări pozitive în spitalele românești în ultimii ani: „Între 2010 și 2024 sunt îmbunătățiri majore. De la condiții și mâncare, până la atitudinea personalului.” Însă un alt rezident o contrazice: „Dacă ești abuzat zilnic, umilit, fără resurse, fără timp pentru tine, nu-ți mai arde de ‘vocație’. Pasiunea dispare încet, îngropată sub burnout.”
Problemele sistemice: „Lucrurile bune sunt doar pe hârtie”
Un alt medic a detaliat și abuzurile structurale din sistem:
- Gărzi de 24h fără repaus legal
- Gărzi neplătite în primii ani de rezidențiat
- Concedii acordate „cu mila”
- Cursuri inexistente, deși prevăzute în curricula
- Salarii mici în raport cu standardul de viață și costurile formării profesionale
- Oportunități limitate de angajare după rezi
„Ne învață să ne sacrificăm, dar nu ne oferă nimic în schimb”
Un medic specialist de laborator din București confirmă și el discrepanțele: cu un salariu de aproximativ 7.700 lei, se consideră „defavorizat” față de colegii corporatiști care câștigă 12.000–15.000 lei pe lună. „Înveți ca fraierul 10-12 ani, în timp ce colegii tăi călătoresc și se distrează. Tu ajungi medic, dar cu salariul la jumătate.”
Un alt specialist ironizează tranziția tinerilor medici:
„La facultate e viața frumoasă. După rezi, ești Prometeu. După ce ajungi specialist, ești trimis în Giurgiu, Rădăuți sau la mama naibii.”
Mentalitatea – parte din problemă?
Unii comentatori au atras atenția asupra mentalității colective pesimiste din România:
„Nu știu altă nație mai vaicaroasă ca a noastră. Nimeni nu ne oprește să spunem adevărul, să schimbăm lucrurile. Dar trebuie să ne asumăm și noi o parte din responsabilitate.”
Același comentator subliniază că nu e perfect nici în alte țări, dar diferența se face prin atitudine și coeziune socială.
